Drumul nostru a inceput cu o familie, o familie aproape ca oricare alta din multele familii in suferinta. Doreau sa faca un pelerinaj la Lourdes (Franta), impreuna cu copiii lor, 2 tineri cu handicap mental sever. La inscriere, au fost refuzati de catre organizatori: ar deranja, copiii nu inteleg nimic, nu au ce cauta acolo! Familia indurerata de aceasta respingere se decide sa faca pelrinajul pe cont propriu; la Lourdes insa sunt tratati dusmanos: li se cere sa manance in camera proprie, pentru ca in restaurant ar fi poate probleme … sunt ocoliti.

Dupa intoarcerea acasa, vorbind cu alti parinti, precum si cu persoane cu experienta in ajutorarea celor sarmani, decid organizarea unui alt pelerinaj. Deoarece in cel organizat in cadrul bisericii nu au avut loc, vor organiza propriul pelerinaj.

Astfel, in 1968 Marie-Helene Mathieu şi Jean Vanier cu un grup de pǎrinţi şi educatori încep pregǎtirea unui pelerinaj la Lourdes, fǎcut pentru /cu persoane rǎnite în inteligenţa lor (copii, adolescenţi sau adulţi), pǎrinţii şi prietenii lor.                            

În 1971, de Paşti, la Lourdes, se întâlnesc    12 000 de persoane (din care 4000 fiind cu cerinţe speciale), de diferite confesiuni creştine, venind din 15 tǎri. O speranţǎ se naşte din zilele trǎite acolo în pace şi bucurie, recunoscând bogǎţiile ascunse în persoana cu handicap.        La intoarcerea acasa, ei continua sa se intalneasca, mentinand legaturile de prietenie.

În 1975 are loc un alt pelerinaj internaţional, la Roma: papa Paul VI confirmǎ locul pe care cei sǎrmani îl au în inima bisericii şi încurajeazǎ mişcarea.

Astǎzi, Credinţǎ şi Luminǎ este rǎspânditǎ pe toate cele cinci continente, în aproape 75 de ţǎri, cu mai mult de 1400 de comunitǎţi de diferite confesiuni, tradiţii culturale, limbi vorbite, dar unite întru aceeaşi dragoste.